Adrian Pop (n. Cluj, 10 septembrie 1951) a luat primele lecții de muzică de la tatăl său, reputatul dirijor de cor și profesor Dorin Pop, iar apoi urmat compoziția la Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca (între 1971-1976), unde a studiat cu Sigismund Toduță și Cornel Țăranu. Importante și durabile influențe a primit, în aceeași perioadă, din partea compozitorului Ștefan Niculescu și a folcloristului Traian Mârza.
Talent promițător, Adrian Pop a obținut primele premii de compoziție pe când era încă student: Premiul Dinu Lipatti și Premiul Național al Institutelor de Artă (1974). O serie de distincții au marcat în continuare drumul carierei sale componistice: Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1978, 1981, 1989, 2011, 2015), Premiul George Enescu al Academiei Române (București, 1996) și premii la concursurile internaționale de compoziție de la Tours și Arezzo (1979), Roodepoort (1983), Trento (1983, 1985, 1987), Spittal an der Drau (1986), Gran Canaria (2003).
O îndelungată colaborare l-a legat de prestigioasa Filarmonică de Stat Transilvania, ca secretar și consultant artistic (1983-2004) și director general (1991-1995). Între 2008 și 2012 a fost rector al Academiei Naționale de Muzică Gheorghe Dima, iar în prezent este profesor de compoziție în cadrul aceleiași instituții.
În calitate de coordonator muzical și co-director al Ansamblului AdHoc, apoi ca director artistic al Festivalului Internațional de Muzică Contemporană Cluj Modern, a contribuit la promovarea creației muzicale contemporane în peisajul cultural clujean și național.
Recunoscut ca o personalitate marcantă a vieții muzicale românești, Adrian Pop a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural acordat de Președintele României (2008) și cu Ordre des Arts et des Lettres în grad de Cavaler, acordat de Ministerul Culturii din Franța (2012).
